Definita cuvantului ortorocă
ORTORÓCĂ s. f. rocă metamorfică rezultată prin transformarea rocilor eruptive. (< engl. orthorock)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu ortorocă
zoológă (rar) s. f., g.-d. art. zoológei; pl. zoológe Vezi definitia »
crișcă2 s.f. (reg.) 1. pasăre de baltă. 2. fată naivă, proastă. Vezi definitia »
cúlă (cúle), s. f. – 1. Turn, foișor. – 2. Casă boierească fortificată. – 3. Turn boltit în care se păstra visteria, în palate. – 4. Tezaur, bogăție. – 5. Beci boltit. – Mr., megl. culă. Tc. kula, din arab. kulle (Șeineanu, II, 148; Berneker 641; Lokotsch 1238; Ronzevalle 141); cf. ngr. ϰούλα, ϰουλές, alb. kulë, bg., sb., cr. kula. Vezi definitia »
tóblă, tóble, s.f. (reg.) 1. scândură groasă. 2. chingi la război. 3. ceară de albine. Vezi definitia »
NÁFTĂ s.f. (Chim.) Corp solid rezultat din amestecul diferitelor hidrocarburi. [< fr. naphte, cf. gr. naphtha – bitum]. Vezi definitia »