ISLÁM s.n. Islamism; (p. ext.) totalitatea țărilor, a popoarelor mahomedane. [< fr., tc. islam]. Vezi definitia »

șram, șrámuri, s.n. (reg.) scobitură făcută pe sub stratul de cărbure pentru a-l sfărâma mai ușor. Vezi definitia »

BIGÁM, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care se găsește în situația de bigamie. [< fr. bigame, cf. lat. bis – de două ori, gr. gamos – căsătorie]. Vezi definitia »

caimacám (caimacámi), s. m. – 1. Locțiitor al marelui Vizir. – 2. În Muntenia și Moldova, locțiitor al domnitorului începînd din sec. XVIII. – 3. Locțiitor al banului Craiovei; în jurul lui 1783 l-a înlocuit definitiv pe ban, al cărui titlu a fost de atunci doar onorific. – Mr., megl. căimăcam. Tc. kaymakam (Roesler 594; Șeineanu, II, 76; Lokotsch 1010); cf. ngr. ϰαϊμαϰάμης, bg. kaimakam. – Der. caimacameasă, s. f. (nevastă de caimacam); caimacamesc, adj. (propriu unui caimacam); caimacami, vb. (a conduce în calitate de caimacam; a guverna în interegn); caimacămie, s. f. (guvernare). Vezi definitia »

CHATHAM [tʃætəm] 1. Arh. vulcanic în Oc. Pacific, la E de Noua Zeelandă, aparținînd acesteia; 963 km²; c. 600 loc. Alt. max.: 291 m. Climă temperat-oceanică. 2. Oraș în SE Marii Britanii (Anglia), port militar la M. Nordului; 65,8 mii loc. (1981). Șantiere navale. Vezi definitia »