PRAGMATÍSM s. n. Curent filozofic care proclamă drept unic criteriu al adevărului ceea ce este util și avantajos din punct de vedere practic. ♦ P. gener. Atitudine a celui care se adaptează la orice situație, care ia în considerație (numai) eficacitatea, utilitatea practică. – Din fr. pragmatisme. Vezi definitia »

AEROTACTÍSM s.n. Formă de chemotactism prin care microorganismele se orientează în raport cu concentrația de oxigen dizolvat în apă. [< fr. aérotactisme]. Vezi definitia »

IMPERIALÍSM s.n. (În concepția marxistă) 1. Stadiul ultim al capitalismului, care se caracterizează prin dominația monopolurilor și a capitalului financiar, în care exportul de capital a dobândit o însemnătate primordială, prin formarea de uniuni monopoliste internaționale care își împart între ele lumea. 2. Politică de cotropire a unor teritorii străine pentru a le exploata. [Cf. fr. impérialisme]. Vezi definitia »

REGIONALÍSM s. n. 1. cuvânt, construcție etc. specifice unei regiuni; provincialism. 2. doctrină politică și socială care tinde să acorde o oarecare autonomie regiunilor, provinciilor unei țări. (< fr. régionalisme) Vezi definitia »

HIPOGENITALÍSM s. n. insuficientă dezvoltare anatomică și funcțională a glandelor genitale; hipogonadism. (< fr. hypogénitalisme) Vezi definitia »