Definita cuvantului otocel
OTOCÉL s. n. veziculă auditivă, specifică nevertebratelor. (< fr. otocèle)

Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu otocel
BĂLĂIÉL, -IÁ, -ÍCĂ, bălăiei, -ele, adj. Bălăior. – Bălai + suf. -el. Vezi definitia »
GALACTOCÉL s.n. (Med.) Tumoare cu conținut lactescent, formată într-o mamelă. / < fr. galactocèle, cf. gr. gala – lapte, kele – tumoare]. Vezi definitia »
SPĂTĂRÉL, spătărei, s. m. (Înv.) Boier cu rang mic în țările românești, care avea însărcinarea de a păzi ordinea la sate în timp de pace, precum și atribuții militare în timp de război. – Din spătar2 + suf. -el. Vezi definitia »
AURÉL, -ÍCĂ, aurei, -ele, adj. (Rar) Auriu. [Pr.: a-u-] – Aur + suf. -el. Vezi definitia »
PUMNICÉL, pumnicei, s. m. (Reg.) Pumnișor. – Pumn + suf. -icel. Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z