DISONÁNT, -Ă adj. Neplăcut pentru auz, care produce disonanță. [< fr. dissonant]. Vezi definitia »

CONVÉNT, conventuri, s. n. 1. Consiliul unei mănăstiri sau al unui ordin călugăresc la catolici. 2. For suprem alcătuit din clerici și laici la protestanți. 3. Adunare generală a francmasonilor. – Din lat. conventus, fr., engl. convent. Vezi definitia »

abonamént s. n. convenție prin care, în schimbul unei taxe, se obțin unele servicii, dreptul la folosirea unui mijloc de transport, anumite publicații; înscris prin care se certifică această convenție. (< fr. abonnement) Vezi definitia »

FOTOELEMÉNT s. n. element al unui circuit care transformă energia luminoasă în energie electrică; pilă (sau celulă) fotovoltaică; fotopilă. (< fr. photoélément) Vezi definitia »

POSTULÁNT, -Ă s.m. și f. Solicitant pentru un post, o slujbă etc. [Cf. fr. postulant]. Vezi definitia »