BÂRLIGÁ, pers. 3 bârlígă, vb. I. Tranz. A-și încârliga coada în sus. [Var.: îmbârliga vb. I] Vezi definitia »

INSTIGÁ vb. I. tr. A ațâța, a împinge la fapte dușmănoase, la dezordine; a incita. [P.i. instíg. / < fr. instiguer, cf. lat. instigare]. Vezi definitia »

iórga adv. (reg.) fără răbdare, fără astâmpăr; întruna, mereu (în ex. umblă iorga = umblă întruna). Vezi definitia »

îmbielșugá (= îmbelșuga) vb. (ind. prez. 1 îmbielșughez) Vezi definitia »

ASHIKAGA [așicága], oraș în Japonia centrală (ins. Honshū), în C. Kanto, la N de Tokyo; 167,7 mii loc. (1985). Ind. textilă (30 la sută din țesăturile de mătase ale țării), constr. de mașini, prelucrarea metalelor. Centru comercial (legume, căpșuni). Vezi definitia »