OLÓG, OLOÁGĂ, ologi, oloage, adj. (Adesea substantivat) 1. Căruia îi lipsește un picior sau amândouă; care nu poate umbla (bine); paralizat de picioare. ◊ Loc. vb. A lăsa (pe cineva) olog = a ologi. 2. Fig. (Despre plante) Care nu are cârcei cu care să se agațe pe arac. Fasole oloagă. – Cf. alb. ulok. Vezi definitia »

PTIALAGÓG, -Ă, ptialagogi, -ge, adj. (Med.) Care activează salivația. [Pr.: pti-a-] – Din fr. ptyalagogue. Vezi definitia »

EMENAGÓG, s. n. Medicament care provoacă, care favorizează menstruația. – Din fr. emménagogue. Vezi definitia »

ZĂLÓG² s.n. 3. Zăloagă¹ (1). - incompletă [gall] Vezi definitia »

tog, tóguri, s.n. (înv.) 1. proprietate prin comasarea unor terenuri. 2. loc neted; luminiș în pădure; fânaț. 3. adăpost în câmp. Vezi definitia »