GENEALOGÍE, genealogii, s. f. Urmărire sistematică a filiației existente între membrii unei familii (marcante), făcută pentru a stabili originea și gradul lor de înrudire. ♦ Disciplină auxiliară a istoriei, care se ocupă cu întocmirea unor astfel de filiații și legături pentru familiile domnitoare, nobiliare etc. [Pr.: -ne-a-] – Din fr. généalogie, lat. genealogia. Vezi definitia »

ORNITOFILÍE s. f. 1. dragoste, grijă pentru păsări. 2. polenizare prin intermediul păsărilor. (< fr. ornithophilie) Vezi definitia »

EDÍȚIE s. f. 1. totalitatea exemplarelor unei opere tipărite prin folosirea aceluiași zaț tipografic. ♦ ~ critică = ediție comentată a unui text (clasic, vechi etc.), însoțită de aparatul critic necesar; ~ definitivă = ediție al cărei text a fost văzut de autor și considerat ca definitiv; ~ specială = ediție suplimentară a unui ziar, determinată de un eveniment însemnat. ◊ versiune. 2. serie de manifestări artistice, științifice, sportive etc. care se repetă periodic; etapă. (< fr. édition, lat. editio) Vezi definitia »

INSTRUMENTÁȚIE, instrumentații, s. f. 1. Etapă în procesul de creație a unei piese muzicale pentru orchestră, în care autorul repartizează ceea ce revine spre executare fiecărui instrument în parte. 2. Ramură a științei muzicale care se ocupă cu descrierea particularităților instrumentelor. 3. Operație de extragere, cu ajutorul unor dispozitive speciale, a unei unelte sau a unei piese rămase accidental într-un puț de petrol. – Din fr. instrumentation. Vezi definitia »

CARSTOLOGÍE s. f. studiul fenomenelor carstice. (< fr. karstologie) Vezi definitia »