MÁNTICĂ s.f. (Ant.) Artă a prezicerii viitorului cu ajutorul pretinsei interpretări a semnelor cerești, a zborului păsărilor, a fenomenelor naturale etc. [Gen. -cii. / < fr. mantique, it. mantica, cf. gr. mantike]. Vezi definitia »

CRISALÍDĂ s. f. nimfă la lepidoptere între stadiul de omidă și cel de fluture. (< fr. chrysalide) Vezi definitia »

păluiálă¹, păluiéli, s.f. (reg.) 1. așezare a ierbii, a fânului în pale. 2. așezare în straturi, în grămezi. 3. dărăcire (a lânii). 4. vânturare (a cerealelor). Vezi definitia »

MÁNȘĂ s.f. 1. Pârghie cu care pilotul comandă aripioarele și profundorul unui avion. ♦ Țintă aeriană (remorcată de avioane) pentru exerciții de tragere din avioane sau cu artileria antiaeriană. 2. Fiecare dintre etapele în care se împarte o probă de tir (corespunzând unui anumit număr de focuri trase), un concurs de călărie etc. V. repriză. [< fr. manche]. Vezi definitia »

ARCÓZĂ (‹ fr. {i}), s. f. Gresie bogată în feldspați alterați (peste 25 la sută), provenită din dezagregarea și sedimentarea rapidă a granitelor și gnaiselor. Se folosește uneori ca piatră de moară, pentru șemineuri etc. Vezi definitia »