TÍMIC, -Ă adj. 1. Referitor la timus, al timusului. 2. Referitor la comportamentul exterior al individului. [< fr. thymique]. Vezi definitia »

CÓNIC, -Ă I. adj. în formă de con, referitor la con. II. s. f. curbă rezultată prin intersecția unei suprafețe conice cu un plan. (< fr. conique) Vezi definitia »

BIOLÓGIC, -Ă adj. 1. Referitor la biologie. ◊ Chimie biologică = biochimie. 2. Preparat dintr-o materie vie. [Cf. fr. biologique]. Vezi definitia »

APRÁXIC, -Ă, apraxici, -ce, adj., s. m. și f. (Med.) (Bolnav) de apraxie. – Din fr. apraxique. Vezi definitia »

HEMODIAGNÓSTIC s.n. Diagnostic pus în urma studierii analizelor de sânge. [< fr. hémodiagnostic]. Vezi definitia »