PEPÍTĂ, pepite, s. f. Bucată masivă de aur nativ. – Din fr. pépite. Vezi definitia »

GLIPTOTÉCĂ s. f. 1. colecție de pietre gravate; locul unde se păstrează. 2. muzeu de sculptură. (< fr. glyptothèque, germ. Glyptothek) Vezi definitia »

REJÁNSĂ s.f. Panglică cu o țesătură specială foarte apretată, având diferite întrebuințări în croitorie. [< fr. régence]. Vezi definitia »

polátă, poláte și polăți, s.f. (înv. și reg.) 1. palat domnesc sau împărătesc; curte domnească, princiară sau împărătească; sală, cameră mare într-un palat. 2. încăpere mică pe lângă o casă țărănească; cămară, chelar; magazie, șopron. 3. cameră mică de locuit în casele țărănești. 4. prisacă, stupină. 5. perete de legătură între casă și o altă clădire alăturată. 6. streașină de casă; bucată de scândură așezată la streașina casei. 7. porțiune dintr-un gard de scânduri. 8. schelă care servește ca suport muncitorilor care lucrează la înălțime. 9. (în forma: polatie) avut, zestre, calabalâc. 10. (cu sens colectiv) membrii unei familii; (în forma: poladie) populație a unui ținut sau a unei țări. Vezi definitia »

FRÁNĂ s.f. (Geol.) Alunecare de teren în formă de cuib. [< fr. frana]. Vezi definitia »