stránă (-ne), s. f. – 1. (Înv.) Teren, cîmp. – 2. Scaun, jilț pentru demnitari în biserică. – 3. Scaunul dirijorului. – 4. Locul ocupat de cîntăreți în biserică. – 5. Țarc de noapte pentru turmă. Sl. strana „parte, regiune” (Miklosich, Slaw. Elem., 46; Cihac, II, 372), cf. bg. stran, sb., cr., slov., ceh. strana. – Der. stranic, adj. (înv., străin), cf. Coresi limba stranică și striinată, unde se vede că stranic nu este din aceeași familie cu străin, (var. înv. strainic), din sl. stranĭnikŭ; stră(i)nic, s. m. (străin, venetic), înv.; stră(i)nici, vb. (a hoinări, a umbla), înv. Vezi definitia »

GRIMELÚȚĂ, grimeluțe, s. f. (Reg.) Diminutiv al lui grimea. – Grimele (pl. lui grimea) + suf. -uță. Vezi definitia »

GLAZÚRĂ, glazuri, s. f. 1. Strat subțire de zahăr ars, de ciocolată, de șerbet etc. cu care se acoperă unele prăjituri, bomboane, fructe etc., pentru a le da un gust și un aspect mai plăcut. ♦ Strat subțire și transparent cu care se acoperă orezul, unele paste făinoase etc., pentru a le da un aspect mai frumos și pentru a nu se lipi la fiert sau la prăjit. 2. Email, smalț pentru produse ceramice. – Din germ. Glasur. Vezi definitia »

AUTOGENÉZĂ s. f. Teorie care absolutizează acțiunea factorilor ereditari în dezvoltarea individului și neagă rolul mediului. [Pr.: a-u-] – Din fr. autogénèse. Vezi definitia »

págină (págini), s. f. – Fiecare dintre cele două fețe ale unei foi de hîrtie. Lat. pagina (sec. XIX). – Der. pagina, vb. (a aranja în pagini; a numerota), din fr. paginer; paginați(un)e, s. f., din fr. pagination; paginator, s. m. (muncitor tipograf care face paginația). Vezi definitia »