METALOGENÍE s. f. (Rar) Metalogeneză. – Din fr. métallogénie. Vezi definitia »

RESTAURÁȚIE s.f. 1. Restaurare; (spec.) perioadă în istoria unor state, caracterizată prin readucerea pe tron a dinastiilor înlăturate în urma unor revoluții, lovituri de stat etc. 2. Stil în arta franceză din epoca restaurației burbonilor (1814-1830), care menține inspirația din arta antichității, dar care, sub influența romantismului, manifestă interes și pentru stilurile naționale ale goticului și Renașterii. ♦ Perioadă în istoria literaturii engleze, cuprinsă între 1660 și 1702, care se manifestă ca o reacție față de literatura fantezistă, sclipitoare a Renașterii elisabetane, orientându-se spre clasicism. [Gen. -iei. / cf. fr. restauration, lat. restauratio]. Vezi definitia »

SUPERBÍE s. f. (Livr.) Mândrie, trufie, orgoliu. – Din lat. superbia. Cf. it. superbia. Vezi definitia »

ISCODÉNIE, iscodenii, s. f. (Rar) Iscodeală (2). – Iscodi + suf. -enie. Vezi definitia »

IRIZÁȚIE, irizații, s. f. Colorație similară curcubeului, apărută în urma unui proces de interferență a luminii albe prin straturi transparente subțiri. [Var.: irizațiúne s. f.] – Din fr. irisation. Vezi definitia »