MĂGUIÁȚĂ, măguiețe, s. f. (Reg.) Mogâldeață. Vezi definitia »

văioágă, văioáge, s.f. (reg.) 1. vâlcea. 2. chirpici, vălătuc. Vezi definitia »

ELECTROCORTICOGRÁMĂ s.f. Curbă obținută prin electrocorticografie. [< fr. électrocorticogramme]. Vezi definitia »

chiflă, chifle s. f. 1. (în fotbal) șut pe lângă minge; șut în aer. 2. (tox.) formă sub care se prezintă morfina-bază. Vezi definitia »

CHÍLĂ s.f. Piesă din axa longitudinală a unei nave, care, împreună cu carlinga centrală, constituie baza scheletului navei. [< fr. quille, cf. ol. kiel]. Vezi definitia »