puíc, puícuri, s.n. (reg.) 1. sertar. 2. despărțitură în șură, în care se păstrează cereale, alimente etc. 3. Șură. 4. podul grajdului, unde se păstrează fânul, nutrețul. 5. petic de diferite forme care se pune la răscroială de la subsuoară, sau la poalele cămășilor țărănești; broscuță, puiete, polhă, pălăcrinț. Vezi definitia »

mizélnic, mizélnică, mizélnici, mizélnice, adj. (reg.) mezin. Vezi definitia »

ALOPÁTIC, -Ă adj. Referitor la alopatie. [< fr. allopathique]. Vezi definitia »

INFRAACÚSTIC, -Ă adj. (despre vibrații acustice) cu frecvența sub limita inferioară a audibilității. (< fr. infra-acoustique) Vezi definitia »

MEROMÍCTIC adj. Lac meromictic = lac foarte adânc în care, în profunzime, se distinge un strat de apă permanent stagnantă, cu proprietăți chimice și temperaturi relativ constante, sărac în oxigen. Vezi definitia »