SOCIALÍSM s. n. 1. formațiune social-economică întemeiată pe proprietatea colectivă asupra mijloacelor de producție și de schimb, ca urmare a desființării claselor sociale. 2. concepție social-politică care susține îngrădirea proprietății private. ♦ ~ științific = parte constitutivă a marxismului, care studiază structura și dinamica proceselor trecerii de la orânduirea capitalistă la cea comunistă; ~ utopic = ansamblu al concepțiilor premarxiste care susțineau necesitatea socialismului, dar nu cu argumente științifice, ci „raționale” și morale. 3. ansamblu de doctrine ale partidelor de stânga nemarxiste. (< fr. socialisme, germ. Sozialismus) Vezi definitia »

PANAFRICANÍSM s. n. doctrină politică de luptă revoluționar-democratică și progresistă pentru unitatea și solidaritatea popoarelor africane. (< fr. panafricanisme) Vezi definitia »

AMENSALÍSM s. n. (biol.) interacțiune care se manifestă între indivizii diferitelor specii. (< fr. amensalisme) Vezi definitia »

SEMICRETINÍSM s.n. Formă ușoară de cretinism. [< semicretin + -ism]. Vezi definitia »

MODERNÍSM, modernisme, s. n. 1. Însușirea de a fi modern, caracterul a ceea ce este modern; atitudine modernă; preferință (exagerată) față de tot ceea ce este nou, modern. 2. Curent sau tendință din arta și literatura sec. XX, care neagă tradiția și susține principii de creație noi. – Din fr. modernisme. Vezi definitia »