TRASÓR, (1, 2, 3) trasoare, s. n., (4) trasori, s. m. 1. S. n. Unealtă formată dintr-un ac de oțel cu mâner de lemn, folosită pentru a indica pe o piesă metalică brută contururile suprafețelor de prelucrat; trasator (2). 2. S. n. Unealtă de oțel cu mâner de lemn, folosită în legătorii pentru trasarea liniilor pe marginea scoarțelor îmbrăcate în piele sau pe marginea pielii la cotoare și la colțurile trase în piele, precum și la călcarea falțului la legăturile în pânză. 3. S. n. Glonț, proiectil învelit într-un material fosforic, care se aprinde în clipa descărcării, descriind în aer o traiectorie luminoasă. 4. S. m. (Fiz.) Izotop radioactiv al unui element stabil, pe care îl însoțește peste tot, permițând recunoașterea și urmărirea acestuia într-un sistem. – Din fr. traceur. Vezi definitia »

DIVIZÓR, -OÁRE I. adj. care divide. II. s. m. (mat.) număr întreg sau polinom care divide un număr întreg (sau polinom) dat. III. s. n. ~ de frecvență = circuit sau montaj la divizarea frecvenței unei oscilații electrice; ~ de tensiune = aparat electric pentru divizarea tensiunii. (< fr. diviseur, lat. divisor) Vezi definitia »

EMULGATÓR, emulgatori, s. m. Substanță chimică folosită la obținerea emulsiilor; emulsiv (2), emulsionant. ♦ Substanță chimică folosită pentru îndepărtarea grăsimilor în produsele textile. – Din germ. Emulgator. Vezi definitia »

FOTOREDRESÓR s.n. Fotoredresator. [Cf. fr. photoredresseur]. Vezi definitia »

AFIȘÓR, -OÁRE, afișori, -oare, s. m. și f. Persoană care se ocupă cu lipirea afișelor. – Fr. afficheur. Vezi definitia »