ESTIVÁȚIE s.f. (Biol.) 1. Stare de amorțeală în care trăiesc vara unele animale. 2. Dispoziție a frunzelor în mugure. [< fr. estivation, it. estivazione]. Vezi definitia »

ILUTÁȚIE s. f. îmbăiere într-un nămol medicinal. (< fr. illutation) Vezi definitia »

ECTROMELÍE s.f. (Med.) Malformație constând în lipsa congenitală, parțială sau totală, a unuia sau a mai multor membre. [Gen. -iei. / < fr. ectromélie, cf. gr. ektroma – avorton, melos – extremitate, membru]. Vezi definitia »

CAUZALGÍE, cauzalgii, s. f. Senzație dureroasă de arsură, localizată, de obicei, la mâini sau la picioare, însoțită de tulburări circulatorii și datorată lezării nervilor simpatici din regiunile respective. [Pr.: ca-u-] – Din fr. causalgie. Vezi definitia »

HEMICRANÍE s. f. durere a unei jumătăți a craniului, în migrenă. (< fr. hémicrânie) Vezi definitia »