PRECÉSIE s. f. 1. deplasare lentă a axei de rotație a unui corp ce se rotește rapid și are doar un punct fix. 2. (astr.) ă echinocțiilor = deplasare, în sens retrograd, a punctelor echinocțiale ale Pământului, datorită atracției exercitate de Lună și de Soare asupra Pământului. (< fr. précession, lat. praecessio) Vezi definitia »

LINIÁȚIE s. f. aspect vărgat al unor roci efuzive, produs de paralelismul mineralelor închise care s-au regrupat în benzi lungi pe direcții de scurgere. (< lat. lineatio) Vezi definitia »

INCANTÁȚIE s.f. Cuvânt magic; ceremonie prin care vracii pretind că fac farmece și vrăji; (fig.) stare de extaz; încântare. [Gen. -iei, var. incantațiune s.f. / cf. fr. incantation, lat. incantatio]. Vezi definitia »

MIELOTOMÍE s.f. (Med.) Secționare chirurgicală a unei părți din măduva spinării. [Pron. mi-e-, gen. -iei. / < fr. myélotomie, cf. gr. myelos – măduvă, tome – tăiere]. Vezi definitia »

ALOCARPÍE s.f. (Biol.) Structura unui fruct rezultat prin polenizare încrucișată. [< fr. allocarpie]. Vezi definitia »