HAIDUCÍE, haiducii, s.f. 1. Luptă armată a unor cete de haiduci (1) împotriva asupritorilor, frecventă la sfârșitul evului mediu în țările românești și în Peninsula Balcanică. 2. Viață sau îndeletnicire de haiduc (1). 3. Purtare, deprindere de haiduc (1). – Haiduc + suf. -ie. Vezi definitia »

HEPATOLOGÍE s. f. disciplină care studiază anatomia, fiziologia și patologia ficatului. (< fr. hépatologie) Vezi definitia »

MACROTÍE s. f. dezvoltare exagerată a pavilionului urechii. (< fr. macrotie) Vezi definitia »

PRELEVÁȚIE s.f. (Rar) Prelucrare, prelevare. [Gen. -iei, var. prelevațiune s.f. / cf. fr. prélevation, it. prelevazione]. Vezi definitia »

FRAZEOLOGÍE s.f. 1. Fel, manieră de a construi frazele, proprie unei limbi sau unui scriitor. 2. Vorbărie goală, fără conținut; pălăvrăgeală. [Gen. -iei. / < fr. phraséologie, cf. gr. phrasis – frază, logos – vorbire]. Vezi definitia »