FANÁ, fanez, vb. I. Refl. (Despre flori și legume; p. ext. despre oameni) A-și pierde prospețimea; a se trece, a se ofili, a se veșteji. – Din fr. faner. Vezi definitia »

misuna,era plina de vietuitoare Vezi definitia »

aglutiná (a se ~) (a-glu-) vb. refl., ind. prez. 3 se aglutineáză Vezi definitia »

ANINA 1. Munții Aninei, masiv muntos calcaros în M-ții Banatului, între văile Carașului la N și Nerei la S. Forme carstice specifice: lapiezuri, doline, uvale, chei, izbucuri, peșteri etc. Alt. max.: 1.160 m (vf. Leordiș). Zăcăminte de huilă. La poalele lor se află orașele Anina și Oravița. 2. Oraș în jud. Caraș-Severin; 11.703 loc. (1991). Expl. de huilă argile refractare și șisturi bituminoase. Termocentrală (990 MW); cocserie; fabrică de mobilă și cherestea; întreprinderi de panificație. Centru turistic. Declarat oraș în 1952. Vezi definitia »

IKEBÁNA s.f. Cea mai veche formă a artei japoneze de a aranja florile. [< fr., it., engl. ikebana – cuvânt japonez]. Vezi definitia »