STEATOGÉN, -Ă adj. care produce grăsime. (< fr. steatogène) Vezi definitia »

DREN s. n. 1. conductă subterană pentru colectarea și evacuarea apei de pe un teren mlăștinos. 2. strat pietros care căptușește spatele unui zid de sprijin, o boltă etc., destinat să colecteze apa de infiltrație. 3. conductă de oțel montată de-a lungul unei nave, pe fund, servind la colectarea apei drenate din santinele acesteia. 4. tub, meșă de tifon prin care se scurge puroiul sau lichidul dintr-o rană. (< fr. drain) Vezi definitia »

TREN s. n. 1. convoi de vehicule similare legate între ele, remorcat de un vehicul motor sau antrenat prin tracțiune animală, prin cablu de tracțiune etc. 2. ansamblu de două sau de mai multe dispozitive, organe ale unui sistem tehnic etc., identice sau similare, asociate în serviciu. ♦ ~ fix = ansamblu de piese din interiorul cutiei schimbătorului de viteze, format din axul intermediar și pinioanele fixe; ~ de laminare = dispozitiv al mașinilor din filatura de bumbac la descrețirea și paralelizarea fibrelor; ~ de aterizare = sistem de două sau trei roți cu ajutorul căruia avionul rulează pe sol; ~ de unde = grup de unde prin suprapunerea unor unde armonice de frecvențe și amplitudini apropiate. 3. partea de dinainte sau de dinapoi a corpului unui animal. (< fr. train) Vezi definitia »

elén (elénă), adj. – Din Grecia antică. – Var. (înv.) elin. Gr. Ἔλληνος (sec. XVI). – Der. elenic, adj.; helenism, s. n.; elenist, s. m.; eleniza, vb.; elinesc, adj. (înv., elen, grec; păgîn); elinește, adv. (în grecește). Vezi definitia »

ORTOHIDROGÉN s. n. Hidrogen cu moleculele alcătuite din doi atomi ale căror nuclee au spinii paraleli. – Din fr. orthohydrogène. Vezi definitia »