REVENDICATÍV, -Ă, revendicativi, -e, adj. Care revendică un bun, un drept cuvenit; care face o revendicare, care cuprinde o revendicare. – Din fr. revendicatif. Vezi definitia »

DEFENSÍV, -Ă adj. De apărare, care apără. [Cf. fr. défensif]. Vezi definitia »

TRANSDUCTÍV, -Ă adj. (Liv.) Care transformă ceva în altceva (asemănător); (spec.; fiz.) care transformă o mărime în alta. ◊ (Log.) Raționament transductiv = raționament în care se trece de la adevăruri cu un anumit grad de generalitate spre adevăruri cu același grad de generalitate. [< fr. transductif]. Vezi definitia »

ENUMERATÍV, -Ă adj. care conține o enumerare. (< fr. énumératif) Vezi definitia »

NORMATÍV, -Ă adj. Care are putere de normă. ♦ Care hotărăște, stabilește reguli. // s.n. Tabel care cuprinde duratele medii în care se efectuează anumite operații tehnice. [Cf. fr. normatif, rus. normativnâi]. Vezi definitia »