ORÁL, -Ă adj. 1. Transmis prin viu grai, verbal; din gură în gură. ♦ (și s.n.; despre examene, probe) Care se face verbal; care caracterizează limba vorbită, vorbirea. ♦ Stil oral = manieră de exprimare scrisă care imită exprimarea prin viu grai. 2. Sunet oral = sunet la pronunțarea căruia aerul trece numai prin gură. 3. Care se administrează pe cale bucală. [< fr. oral, it. orale, cf. lat. os, oris – gură]. Vezi definitia »

DEMARCAȚIONÁL, -Ă adj. (Cu caracter) de demarcație. [Pron. -ți-o-. / < demarcație + -onal]. Vezi definitia »

UROGENITÁL, -Ă adj. Genito-urinar. [< fr. urogénital]. Vezi definitia »

loial Vezi definitia »

SISÁL s. m. plantă textilă tropicală cu fibre foarte rezistente, din care se confecționează sfori, frânghii, saci etc. ◊ material textil din fibrele acestei plante. (< fr. sisal) Vezi definitia »