arcalíu, arcalíi, s.m. (înv.) om influent, cu credit Vezi definitia »

OSMIRÍDIU s.n. Aliaj de osmiu, iridiu, platină, rodiu și ruteniu, folosit la confecționarea vârfurilor penițelor de stilou. [Pron. -diu. / < fr. osmiridium, cf. osm(iu) + iridiu]. Vezi definitia »

LIMBÁGIU s.n. v. limbaj. Vezi definitia »

ARTICULATÓRIU, -IE, articulatorii, adj. Care privește articularea sunetelor, care determină articularea sunetelor. – Din fr. articulatoire. Vezi definitia »

TERÁRIU, terarii, s. n. 1. (Rar) Stâncărie. 2. Spațiu amenajat pentru creșterea și observarea șerpilor, broaștelor țestoase etc. – Din lat., fr., engl. terrarium, germ. Terrarium. Vezi definitia »