pomójnic (pomójnici), s. m. – Ajutor de subprefect. Sl. pomoštĭnikŭ, rus. pomoščnik (Miklosich, Slaw. Elem., 37). Vezi definitia »

spic (-ce), s. n. – 1. Inflorescență a plantelor graminee. – 2. Vîrf, pisc, parte înaltă. – Mr. schic, megl. spic. Lat. spῑcum (Pușcariu 1617; REW 8148), cf. it. spigo, prov. espic, fr. épi, sp. espiga. – Der. spicui, vb. (a face spice; a aduna spice; a extrage, a culege); spicuitor, s. m. (persoană care spicuiește); înspica, vb. refl. (a da în spic; a crește plantele; a-i da mustața; a i se face părul măciucă). Vezi definitia »

ÎNDEMÂNÁTIC, -Ă, îndemânatici, -ce, adj. 1. Care execută bine și ușor orice muncă manuală; iscusit, dibaci. ♦ (Adverbial) Cu îndemânare. 2. De care te folosești cu ușurință; comod. 3. (Înv.) Potrivit, favorabil. [Var.: îndemânátec, -ă, îndemănátec, -ă adj.] – Îndemână + suf. -atic. Vezi definitia »

BRÓNHIC, -Ă adj. Referitor la bronhii; bronhial; bronșic. [< fr. bronchique]. Vezi definitia »

AROMÁTIC, -Ă, aromatici, -e, adj. Care are sau răspândește aromă; parfumat; care conține aromate. Oțet aromatic. – Fr. aromatique (lat. lit. aromaticus). Vezi definitia »