RECÚRSIE, recursii, s. f. Momentul în care organele articulatorii părăsesc poziția de articulare, revenind la normal; destindere. [Var.: recursiúne s. f.] – Din lat. recursio, -onis. Vezi definitia »

PREPARÁNDIE, preparandii, s. f. (Înv.) Școală pentru pregătirea învățătorilor; școală normală. – Din germ. Präparandie. Vezi definitia »

LAMINÁȚIE, laminații s. f. (Anat.) Așezare a unor elemente anatomice în straturi suprapuse sau concentrice. – Cf. lat. lamina. Vezi definitia »

TECTOCEFALÍE s. f. anomalie congenitală din prezența unei cutii craniene turtite, în formă de acoperiș. (< engl. tectocephaly) Vezi definitia »

-ENTERIE Element secund de compunere savantă cu semnificația „intestin”. [< fr. -entérie, cf. gr. enteron]. Vezi definitia »