PROTÉIC, -Ă, proteici, -ce, adj. 1. Cu caracter schimbător, variabil. ♦ (Despre unele substanțe) Care își schimbă necontenit forma; nestatornic. 2. (Biol.) Care se referă la protide sau la proteine, care aparține protidei sau proteinei. [Pr.: -te-ic] – Din fr. protéique. Vezi definitia »

SEMICILÍNDRIC, -Ă, semicilindrici, -ce, adj. Care este în formă de semicilindru. – Semi- + cilindric (după fr. hèmicylindrique). Vezi definitia »

OXITÓNIC, -Ă adj. (Despre limbi) Care tinde să plaseze accentul la sfârșitul cuvintelor sau al grupurilor de cuvinte care alcătuiesc o sintagmă. [Cf. it. ossitonico]. Vezi definitia »

católic (católică), adj. – Care aparține catolicismului. Lat. catholicus (sec. XVII). – Der. catolicesc, adj. (catolicesc); catolicește, adv. (după ritualul catolic); catolici, vb. (a converti la catolicism); catolicime, s. f. (adunare de catolici); catolicism, s. n. (confesiune creștină care recunoaște primatul Papei); catolicitate, s. f. (caracter catolic). Vezi definitia »

MEZOLÍTIC, -Ă adj., s. n. (din) epoca mijlocie a pietrei, între paleolitic și neolitic. (< fr. mésolithique) Vezi definitia »