Definita cuvantului pinulă
PINÚLĂ s. f. 1. lamă metalică în care este tăiată o fantă în a cărei axă se află un fir de vizare la capetele unei alidade, servind la determinarea aliniamentelor de teren. 2. pană mică, aripioară. 3. fiecare dintre foliolele care formează o frunză de ferigă. (< fr. pinnule)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu pinulă
ARHIVA PENTRU ȘTIINȚĂ ȘI REFORMĂ SOCIALĂ, revistă de sociologie, politică și filozofie, apărută la București între 1919 și 1938. Fundată și condusă de D. Gusti. Vezi definitia »
cáuză (cáuze), s. f. – 1. Motiv. – 2. Proces, pricină. Lat. causa (sec. XIX). – Der. cauza, vb. (a pricinui, a produce), din lat. causare; cauzal, adj., din lat. causalis; căuzaș, s. m. (partizan, revoluționar), cuvinte folosite mai ales în 1848; cauzativ, adj., din lat. causativus. Vezi definitia »
ISCODITÚRĂ, iscodituri, s. f. (Rar) Lucru iscodit; invenție, scornitură; minciună. – Iscodi + suf. -tură. Vezi definitia »
PERSEVERÉNȚĂ s. f. stăruință; neclintire; tenacitate. (după fr. persévérance, lat. perseverantia) Vezi definitia »
SEMĂNĂTÚRĂ, semănături, s. f. 1. Însămânțare. 2. (La pl.) Plante ieșite din sămânța semănată. 3. Loc, teren însămânțat. – Semăna1 + suf. -ătură. Vezi definitia »