ȘUȘOTEÁLĂ, șușoteli, s. f. Faptul de a șușoti; zgomot produs de cineva sau de ceva care șușotește; șușotit. [Var.: șoșoteálă s. f.] – Șușoti + suf. -eală. Vezi definitia »

CASTANIÉTĂ s. f. (pl.) instrument muzical de percuție pentru acompanierea dansului și a muzicii, din două plăcuțe de lemn, care se prind de degete și, prin lovire, produc un sunet sec. (< fr. castagnette, sp. castañeta) Vezi definitia »

ÉPOCĂ, epoci, s. f. 1. Perioadă în dezvoltarea istoriei sau a unui domeniu de activitate, care se deosebește de celelalte prin anumite evenimente caracteristice, însemnate; eră (2.) ◊ Expr. A face epocă = a atrage atenția, a face vâlvă, a se impune la un moment dat; a marca o modă. 2. Timp în care se repetă, periodic, același lucru în aceleași condiții. Epoca topirii zăpezilor. 3. Subdiviziune a unei perioade geologice. [Acc. și: epócă. – Var.: (înv.) épohă s. f.] – Din fr. époque. Vezi definitia »

SULUMÍNĂ, sulumine, s. f. (Bot.) Filimică. – Et. nec. Vezi definitia »

VẤLFĂ s. f. v. vâlvă. Vezi definitia »