Vorbire cu sine însuși; monolog. o atitudine maniacală îl împinde la un solilocviu (CONST.). 2 Scriere cu caracter de monolog. Celebre sînt solilocurile sfîntului Augustin. pl. -ii. și soliloc s.n. Vezi definitia »

INDISPÚNERE, indispuneri, s. f. Faptul de a (se) indispune. – V. indispune. Vezi definitia »

SORTÁRE s.f. Acțiunea de a sorta și rezultatul ei; aranjare pe categorii. [< sorta]. Vezi definitia »

CAPITULÁRE s.f. Acțiunea de a capitula și rezultatul ei. [< capitula]. Vezi definitia »

DEVORÁRE s.f. Acțiunea de a devora. [< devora]. Vezi definitia »