Definita cuvantului planimetrie
PLANIMETRÍE s. f. 1. ramură a topografiei care se ocupă cu determinarea și reprezentarea pe un plan, pe o hartă a detaliilor de pe o suprafață de teren. 2. parte a geometriei care studiază suprafețele plane; geometrie plană. (< fr. planimétrie)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu planimetrie
flúxie s.f. (înv.) concentrarea sângelui în anumite țesuturi, din cauza unei contuzii sau inflamații. Vezi definitia »
DINASTÍE, dinastii, s. f. Familie ai cărei membri se succedă la cârma unui stat (ca principi, regi sau împărați); șir de suverani care alcătuiesc o astfel de familie. – Din fr. dynastie. Vezi definitia »
NEUROONICHIE s. f. modificări distrofice ale unghiilor, care apar în cursul unor boli nervoase. (< neuro- + onichie) Vezi definitia »
Explicatie din cartea „Valea Cernei” de Zeno Oarcea, aparuta in seria Calauza Turistului
Geant / geanțuri – creasta calcaroasa cu diferite forme si numeroase abrupturi. Denumire data in zona mijlocie a Cernei. Vezi definitia »
CAVITÁȚIE s.f. Fenomen constând în producerea într-un curent de lichid a unui vid parțial, în care se formează bule de vapori care provoacă izbituri în pereții conductei prin care circulă lichidul. [Gen. -iei, var. cavitațiune s.f. / cf. fr. cavitation]. Vezi definitia »