HÍDRĂ, hidre, s. f. 1. (La pl.) Gen de celenterate cu corpul de forma unui sac, care au, la un capăt, gura înconjurată de 6-8 tentacule și, la celălalt capăt, un fel de disc cu care se fixează pe un suport (Hydra); (și la sg.) animal care face parte din acest gen. 2. (Mitol.) Monstru fabulos închipuit ca un șarpe uriaș cu mai multe capete, care, tăiate, creșteau la loc. [Var.: ídră s. f.] – Din fr. hydre, lat. hydra. Vezi definitia »

rocádă (-de), s.f. – Mutare combinată la șah. Germ. Rockade (Candrea), sau mai curînd din fr. rocade. --test trimis de cata Vezi definitia »

MONOGENÉZĂ, monogeneze, s. f. (Biol.) Reproducere directă (prin ouă sau prin ovule) cu faze de dezvoltare identice. ♦ P. ext. Punct de plecare unic al unui lucru, al unui fenomen. – Din fr. monogenèse. Vezi definitia »

ZOOTÉHNICĂ s.f. Zootehnie. [g.-d. art. zootéhnicii] (cf. engl. zootechnics, germ. Zootechnik) Vezi definitia »

papacioacă, papacioace s. f. (adol., vulg.) gură. Vezi definitia »