MATERIÁL, -Ă, (I) materiali, -e, adj., (II) materiale, s. n. I Adj. 1. Care aparține realității obiective, existând independent de conștiință și în afara ei; care este alcătuit din materie. ◊ Cultură materială = totalitate a bunurilor și a deprinderilor de producție existente pe o anumită treaptă de dezvoltare a societății. ♦ Palpabil, concret, real; faptic. ♦ Spec. Fizic, trupesc. 2. Care constă în bunuri economice, care ține de venit, de avere, de aspectul economic sau pecuniar; care se referă la trai sau la întreținerea vieții. ◊ Bază materială = totalitate a mijloacelor (clădiri, instalații, forță de muncă etc.) care permit desfășurarea unei activități economice sau științifice. ♦ (Adverbial) Din punctul de vedere al situației materiale (I 2); materialicește. II. S. n. 1. Totalitate a materiilor prime sau semifabricate din care pot fi executate diverse bunuri. ◊ Materiale plastice = nume generic al unui grup de materiale de sinteză care prezintă anumite particularități de structură, de compoziție și fizico-mecanice, având ca proprietate caracteristică generală calitatea de a putea fi prelucrate cu ușurință (sub acțiunea presiunii și a temperaturii; mase plastice. 2. (Rar) Bun, produs. ♦ Țesătură. Material de rochie. 3. Totalitate a documentelor, informațiilor și datelor necesare pentru elaborarea unei lucrări literare, științifice etc. ♦ Expunere scrisă care cuprinde date și informații referitoare la o anumită problemă. [Pl. și: (înv.) (II) materialuri. – [Pr.: -ri-al] – Din fr. matériel, lat. materialis. Vezi definitia »

DIALECTÁL, -Ă adj. referitor la dialect; propriu unui dialect. (< fr. dialectal) Vezi definitia »

SAGITÁL, -Ă, sagitali, -e, adj. (Anat.) Care este în plan vertical de simetrie. ◊ Sutură sagitală = sutură care unește cele două oase parietale. – Din fr. sagittal. Vezi definitia »

podvál (-luri), s. n. – Pană, suport de lemn sau de piatră. Sb. podval (Tiktin; Conev 81). Cf. podvală, s. f. (mîner, la ferăstrăul de mînă), din sb. podvala. Vezi definitia »

CORELAȚIONÁL, -Ă, corelaționali, -e, adj. Care este bazat pe corelații. [Pr.: -ți-o-] – Din corelație. Vezi definitia »