TINÍTUS s. n. acufenă. (< lat. tinnitus) Vezi definitia »

TRÓMBUS s.m. (Med.) Cheag de sânge format în vene sau în artere. // (În forma tromb-, trombo-) Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la un) cheag de sânge”, „trombus”. [Var. tromb s.m. / < fr., lat. thrombus, cf. gr. thrombos]. Vezi definitia »

RÁPTUS s. n. (Psih.) Impuls brusc și necontrolat care pune subiectul în situația de a îndeplini acte violente și grave. – Din fr., lat. raptus. Vezi definitia »

CÁRUS s.n. (Med.) Starea cea mai gravă, ultimă a comei. [< fr. carus, cf. gr. karos – somn adânc]. Vezi definitia »

CIROSTRÁTUS s.n. (Met.) Tip de nori de mare altitudine, compuși din cristale de gheață, care au forma unui voal alburiu, alcătuind un halo în jurul Lunii sau al Soarelui. [< fr. cirro-stratus]. Vezi definitia »