CANTILÁȚIE s. f. formă a serviciului religios, psalmodiere a liniei melodice, în care predomină recitativele și recitările. (după lat. cantilare, a fredona) Vezi definitia »

TURÁȚIE s.f. 1. (Tehn.) Mișcare circulară a unei piese în jurul unui ax. 2. (Fiz.) Porțiune din mișcarea circulară continuă a unui corp; rotație unică, completă; tur (1). [Gen. -iei. / < tur]. Vezi definitia »

BLEFAROFTALMÍE s.f. (Med.) Inflamație simultană a pleoapelor și a conjunctivei. [< fr. blépharophtalmie]. Vezi definitia »

CARDIOLOGÍE s.f. Ramură a medicinii care studiază inima și aparatul circulator. [Pron. -di-o-, gen. -iei. / < fr. cardiologie, cf. gr. kardia – inimă, logos – studiu]. Vezi definitia »

FRENEZÍE, frenezii, s. f. Stare de excitare excesivă, de pasiune nestăpânită, violentă. ◊ Loc. adv. Cu frenezie = ca în delir; frenetic, pasionat. – din fr. frénésie. Vezi definitia »