Definita cuvantului polaritate
POLARITÁTE s. f. 1. proprietate a unui corp, a unei părți dintr-un corp de a avea în două puncte ale sale sarcini electrice sau magnetice de nume diferite. 2. (fil.) formă a contradicției în care laturile contrare se exclud și totodată se condiționează reciproc. ◊ puncte care definesc relația dintre doi termeni de opoziție, dar care se presupun reciproc. 3. (biol.) calitate a unui organism de a prezenta două extremități cu înfățișare și funcții diferite. (< fr. polarité)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu polaritate
BROTE, Eugen (1850-1912, n. Rășinari, jud. Sibiu), agronom, publicist și om politic român. Vicepreședinte al Partidului Național Român din Transilvania (1890-1912). Rol important în stabilirea activismului ca tactică politică; unul dintre inițiatorii și conducătorii acțiunii memorandiste din 1892-1894. Preocupări privind istoria românilor din monarhia austro-ungară („Chestiunea română în Transilvania și Ungaria”). Vezi definitia »
TROFICITÁTE s. f. 1. ansamblul fenomenelor de nutriție a organismelor vii; stare de nutriție a diferitelor organe și țesuturi. 2. însușire a unui sol de a fi nutritiv pentru plante. (< fr. trophicité) Vezi definitia »
RĂUTÁTE, (2, 3) răutăți, s. f. 1. Caracteristică a omului rău, înclinare spre a face rău altora. ◊ Loc. adv. Cu răutate = în mod răutăcios; cu ironie usturătoare, malițios. 2. (Pop.; mai ales la pl.) Slăbiciune, păcat, defect. 3. (Concr.) Faptă rea. 4. Om rău. [Pr.: -ră-u-] – Rău + suf. -ătate.. Vezi definitia »
INSAȚIETÁTE s.f. Insațiabilitate. [Pron. -ți-e-. / < it. insazietà]. Vezi definitia »
INSÉCTE s. f. pl. clasă de artropode cu corpul din segmente diferențiate în cap, torace și abdonem, cu trei perechi de picioare articulate, cu respirație traheană și cu dezvoltare prin metamorfoză. (< fr. insectes) Vezi definitia »