DANTÚRĂ, danturi, s. f. 1. Totalitatea dinților unei persoane; p. ext. felul în care sunt înșirați și alcătuiți dinții; dentiție. ◊ Dantură (falsă) = proteză dentară. 2. Ansamblu format din dinții unor organe de mașini sau scule (roți dințate, freze, broșe etc.). – Din fr. denture. Vezi definitia »

EXURGÉNȚĂ s. f. emergență cu debit puternic, specifică regiunilor cu roci foarte permeabile; izvor ascendent. (< fr. exurgence) Vezi definitia »

ráznă, rázne, s.f. (pop.) 1. răzlețire, împrăștiere; deviere, divagare. 2. felie de măr. Vezi definitia »

NUCLEOSINTÉZĂ, nucleosinteze, s. f. (Astron.) Formare a nucleelor de elemente chimice în urma reacțiilor termonucleare din stadiile inițiale ale expansiunii universului sau din interiorul stelelor. [Pr.: -cle-o-] – Din fr. nucléosynthèse. Vezi definitia »

CHIMOZÍNĂ, chimozine, s. f. (Biochim.) Cheag. – Din fr. chymosine. Vezi definitia »