trâncótă, trâncóte, s.f. (reg.) 1. glumă. 2. catrafuse, calabalâc. Vezi definitia »

ROZÉTĂ s.f. 1. Rezedă. 2. Element decorativ în formă de roză de dimensiuni mici, care împodobește un obiect, o piatră etc. ♦ Placă rotundă în formă de nasture, purtată în trecut de către militarii din cavalerie, prinsă în partea de sus, din față a cizmei. 3. (Arhit.) Deschidere circulară cu vitralii, caracteristică pentru catedrale gotice, așezată pe fațadă; rozasă, roză (4). 4. (Tehn.) Element de legătură, de suspensie sau de protecție a unei tije, ca un guler marginal. [< fr. rosette]. Vezi definitia »

MELÍSĂ s.f. Plantă meliferă din familia labiatelor, cu frunze care conțin un ulei sedativ; (pop.) roiniță. [< fr. mélisse]. Vezi definitia »

AUTODREZÍNĂ, autodrezine, s. f. Drezină autopropulsată. [Pr.: a-u-] – Auto¹- + drezină. Vezi definitia »

scóibă, scóibe, s.f. (reg.) 1. cal bătrân, slab și neputincios. 2. femeie bătrână și slabă. 3. coajă verde de nucă; coajă de dovleac fiert (hrană pentru porci). Vezi definitia »