grátie (grátii), s. f. – 1. Zăbrea, bară de metal. – 2. Vergea, grilaj. – 3. Grilă. grătar. – 4. (Înv.) Grătar (de prăjit carne). – 5. Spalier. – 6. Rețea. Lat. pop. *gratis în loc de cratis (Densusianu, Hlr., 111; Pușcariu 728; Candrea-Dens., 725; REW 2304; DAR; Serra, Dacor., IX, 170), cf. it. grata, de unde sb. grata (Miklosich, Fremdw., 90). – Der. grătar, s. n. (obiect din vergele metalice pentru prăjit carnea), cu suf. -ar (din lat. *gratālis, după Pușcariu 727 și DAR; din lat. *gratārium, după Candrea-Dens., 753). Din rom. provine rut. grata (Candrea, Elemente, 408). Vezi definitia »

NUMEROTÁȚIE s.f. Numerotare. [Gen. -iei. / cf. fr. numérotation]. Vezi definitia »

MICROBIOGRAFÍE s. f. biografie sumară, de mici proporții. (< micro¹- + biografie) Vezi definitia »

nebunie Vezi definitia »

IRADIÁȚIE s. f. emisiune de radiații (luminoase, calorice sau corpusculare); iradiere; fascicul de raze emise de o sursă. (< fr. irradiation, lat. irradiato) Vezi definitia »