Definita cuvantului coabitație
COABITÁȚIE, coabitații, s. f. (Jur.) Coabitare. [Pr.: co-a-] – Din fr. cohabitation.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu coabitație
BILIRAGÍE s. f. scurgere a bilei1 către exterior. (< fr. bilirragie) Vezi definitia »
CONURBÁȚIE s.f. (Liv.) Aglomerație urbană constituită dintr-un oraș cu rol de centru spre care gravitează mai multe orașe vecine. [Gen. -iei. / < fr., engl. conurbation, it. conurbazione, cf. lat. cum – cu, urbs – oraș]. Vezi definitia »
CAROSERÍE s. f. construcția montată pe un vehicul, pentru transportul oamenilor, materialelor, mărfurilor. (< fr. carrosserie) Vezi definitia »
VIERMĂRÍE, viermării, s. f. Mulțime de viermi; forfoteală de viermi; viermăraie, viermăt, viermar. – Vierme + suf. -ărie. Vezi definitia »
PSIHOGENÍE s. f. ansamblu de tulburări psihotice și nevrotice determinate de factori psihogeni. (< fr. psychogénie) Vezi definitia »