Definita cuvantului politic
POLÍTIC, -Ă I. adj. referitor la politică. ♦ nivel ~ = grad de pregătire a cuiva în probleme de politică generală; orientare justă în astfel de probleme; om ~ = cel care își desfășoară activitatea în domeniul politicii (II, 1); drepturi če = drepturi referitoare la participarea cetățenilor la viața obștească și la conducerea treburilor societății II. s. f. 1. activitate a claselor, a grupurilor sociale în raport cu statul, determinată de interesele și de scopurile lor; activitate a organelor puterii și conducerii de stat în domeniul treburilor publice interne și externe. 2. tactică, comportare, abilitate folosită de cineva pentru a-și atinge scopul. (< fr. politique, lat. politicus, gr. politikos, /II/ politike)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu politic
ACÉNTRIC, -Ă adj. (despre cromozomi) 1. nedispus în centru. 2. lipsit de centromere. (< fr. acentrique) Vezi definitia »
SOPORÍFIC, -Ă adj., s.n. (Substanță, medicament) care are proprietatea de a produce somn; somnifer, hipnotic. [< fr. soporifique < lat. sopor – somn, ferre – a aduce, a purta]. Vezi definitia »
SPIC, spice, s. n. 1. Inflorescență caracteristică plantelor graminee, alcătuită din mai multe flori mici cu peduncul scurt, dispuse pe o axă centrală lungă. ◊ Expr. A da în spic sau a-i da spicul, a face spic = (despre plante) a se apropia de maturitate, a ajunge în faza de dezvoltare în care apare spicul (1); a înspica. 2. Stilizare decorativă în formă de spic (1), frecventă în arta populară pe cusături, țesături etc. 3. Vârful firelor de păr, mai lungi (și de altă culoare), din blana unor animale. 4. (În sintagma) Spic de zăpadă (sau, rar, de ploaie) = fulgi mari de zăpadă amestecați cu stropi de ploaie, care cad pe pământ. 5. (Pop.) Vârf de munte; pisc. ♦ Partea cea mai înaltă a acoperișului casei. [Pl. și: spicuri] – Lat. spicum. Vezi definitia »
LÉXIC s.n. Totalitatea cuvintelor unei limbi; vocabular. [< fr. lexique, cf. gr. lexikon – vocabular]. Vezi definitia »
PUGILÍSTIC, -Ă, pugilistici, -ce, adj., s. f. 1. Care ține de pugilism, privitor la pugilism. 2. S. f. (Sport; rar) Box. – Din fr. pugilistique. Vezi definitia »