ACHIZÍȚIE, achiziții, s. f. 1. Formă de comerț care constă în procurarea de produse (agroalimentare) sau de materiale (pe calea unor contracte speciale); achiziționare. 2. Procurare de obiecte rare. ◊ Expr. A face o achiziție = a procura, în condiții avantajoase, ceva de pret, un lucru rar. ♦ (Concr.) Bun obținut prin achiziție (1). – Din fr. acquisition, lat. acquisitio, -onis. Vezi definitia »

OROMETRÍE s.f. Hipsometrie. [Gen. -iei. / < fr. orométrie]. Vezi definitia »

CHERATALGÍE s. f. durere a corneei. (< fr. kératalgie) Vezi definitia »

EMANÁȚIE s. f. 1. faptul de a emana; emitere, degajare. ◊ ceea ce se degajă, exalație. ◊ (p. ext.; ir.) rezultat al unor evenimente politice. ♦ ~ vulcanică = emitere de produse gazoase legate de activitatea vulcanică; produs al acestei activități. 2. gaz radioactiv care rezultă din dezintegrarea actiniului, a radiului sau a toriului. (< fr. émanation, lat. emanatio) Vezi definitia »

FOBOTAXÍE s. f. reacție de îndepărtare a unui organ(ism) vegetal față de o excitație repulsivă. (< engl. phobotaxie) Vezi definitia »