ÓNTIC, -Ă adj. Referitor la existență, la realitatea obiectivă; existent independent de om. [< fr. ontique, cf. gr. on – ființă]. Vezi definitia »

NIMIC canci, ciuciu, din față, hoha, ioc, la ochi, mai mult de-o grămadă, măciuci, măciuci în buci, nexam, nici bechi / boacă / bucățică, nici pe dracu / pe naiba, oha, o laie, pielea sulii / pulii, sânge la tavă. Vezi definitia »

túlnic, túlnică, túlnici, túlnice, adj. (reg.) zăpăcit, aiurit. Vezi definitia »

convremélnic, convremélnică, convremélnici, convremélnice, adj. și s.m. și f. (înv.) contemporan. Vezi definitia »

NUMULÍTIC, -Ă adj. Care conține fosile de numuliți. ♦ Care datează din perioada paleogenă. // s.n. Paleogen. [< fr. nummulitique]. Vezi definitia »