OPOZÁNT, -Ă I. s. m. f. 1. oponent. 2. cel care face parte dintr-un partid de opoziție. II. adj., s. m. (mușchi) care se opune unui deget. (< fr. opposant) Vezi definitia »

INTERCOLONAMÉNT, intercolonamente, s. n. Distanță între două coloane, stâlpi sau pilaștri aparținând aceluiași edificiu. – Din fr. entrecolonnement (refăcut după lat. intercolomnium). Vezi definitia »

NUTÁNT, -Ă adj. (despre organele plantelor) cu partea terminală aplecată în jos. (< fr. nutant, lat. nutans) Vezi definitia »

PENITÉNT, -Ă s. m. f. cel care face penitență; pocăit. (< fr. pénitent, lat. paenitens) Vezi definitia »

CONSOLÁNT, -Ă, consolanți, -te, adj. (Rar) Care consolează; consolator. – Din fr. consolant. Vezi definitia »