PITÓN s.n. Piron folosit în alpinism în ascensiunile grele, având la un capăt un inel prin care se introduce coarda. [< fr. piton]. Vezi definitia »

porión, porióni, s.m. (reg.) supraveghetor. Vezi definitia »

tampon, tampoane s. n. (intl.) lovitură dată victimei cu umărul, în momentul când i se bagă mâna în buzunar. Vezi definitia »

pogón (pogoáne), s. n. – Măsură agrară, egală cu 5011,79 m². – Megl. pogon. Sl. pogonŭ, de la pogoniti „a mîna boii”, însemna la început întinderea pe care o arau doi boi într-o zi, cf. sp. arada, yugada, yunta (Miklosich, Slaw. Elem., 37; Cihac, II, 124; Conev 70), cf. bg. pogon. – Der. pogonărit, s. n. (impozit pe vii, creat de Dabija în 1662, suprimat tot de el în 1664, reintrodus de Nicolae Mavrocordat (1714), și din nou desființat in 1744. În 1803 valora doi taleri de fiecare pogon; pogonar (var. pogonaș, pogonici), s. m. (Mold., ziler care lucra într-o vie); pogonesc, adj. (Mold., care formează o bucată întreagă de un pogon); pogoni, vb. (înv., a goni), din sl. pogoniti; pogonici, s. m. (Trans., persoană care mînă vitele), cf. Miklosich, Slaw. Elem., 36. Pogonici este și numele care se dă ariciului în unele cîntece de copii; după Diculescu, Elementele, 493, ar fi cuvînt diferit, din gr. πώγων „barbă”, părere nu foarte convingătoare. Vezi definitia »

ETALÓN s.n. Model, tip cu care trebuie să se potrivească, cu care trebuie să fie conforme unitățile de măsură. ♦ Greutate dintr-un metal prețios care servește drept bază unui sistem monetar. ◊ Etalon-aur (sau -argint) = unitate-tip (de aur sau de argint), a valorilor monetare. [< fr. étalon]. Vezi definitia »