poștagíu, poștagíi, s.m. (înv.) 1. diriginte de poștă (la țară); poștameșter; poștar. 2. factor poștal. Vezi definitia »

OFERTÓRIU s.n. (Bis.) Parte a liturghiei catolice care urmează după citirea evangheliei și când preotul face consacrația pâinii și vinului de împărtășanie. [Pron. -riu. / cf. it. offertorio, lat.t. offertorium]. Vezi definitia »

lefteriu, lefterii s. m. persoană aflată în criză de bani. Vezi definitia »

NOBÉLIU s. n. element chimic transuranic sintetic din grupa actinidelor. (< fr. nobélium) Vezi definitia »

TRIFÓRIU s.n. (Arhit.) Galerie îngustă, susținută de colonete, practicată în zidurile laterale ale unei biserici, deasupra navelor laterale. [Pron. -riu. / < fr. triforium]. Vezi definitia »