CÍSLĂ, cisle, s. f. (În orânduirea feudală) 1. Cotă-parte de bir care revenea unei persoane sau unei comunități dintr-o sumă plătită în comun; repartizare a dărilor fixată de obștea satului, proporțional cu averea fiecăruia. 2. Întrunire, sfat (sătesc), adunat de obicei pentru stabilirea cislei (1). – Din sl. čislo „număr”. Vezi definitia »

muzică, muzici s. f. gălăgie, scandal. Vezi definitia »

AUTOGÁMĂ, autogame, s. f., adj. (Plantă) care se caracterizează prin autogamie. [Pr.: a-u-] – Din fr. autogame. Vezi definitia »

BALANSÍNĂ, balansine, s. f. Parâmă de metal sau de cânepă care susține vergile încrucișate ale catargului unei nave cu pânze sau stâlpii bigelor de încărcare montate pe nave. – Din fr. balancine. Vezi definitia »

ROBÓTICĂ s. f. știință și ramură a industriei care studiază proiectarea și realizarea sistemelor mecanice, informatice sau mixte și a roboților. (< fr. robotique, engl. robotics) Vezi definitia »