CĂRUCIÓR, cărucioare, s. n. 1. Trăsurică în care sunt plimbați copiii mici; căruț (3). 2. Vehicul de dimensiuni reduse, cu roți de rulare, care se poate deplasa pe linii ferate, pe cabluri sau pe drumuri obișnuite și care este folosit la transporturi de sarcini relativ mici pe distanțe scurte; căruț (2). 3. Subansamblu al unei mașini-unelte, al unei mașini de lucru sau al unui utilaj, folosit pentru deplasarea uneltei, a obiectului de prelucrat etc. – Căruț + suf. -ior. Vezi definitia »

ÎNSUFLEȚITÓR, -OÁRE, însuflețitori, -oare, adj. Care însuflețește. – Însufleți + suf. -tor. Vezi definitia »

bilaitor, bilaitori s. m. (intl.) individ care practică bilaiseala. Vezi definitia »

SOSITÓR, -OÁRE, sositori, -oare, adj. (Rar) Care sosește, care vine, ajunge undeva. ◊ Bob sositor = bob (folosit în ghicitul cu bobii) care cade stingher în partea dreaptă a ciurului și care este socotit că prevestește sosirea cuiva; p. ext. musafir care sosește pe neașteptate. – Sosi + suf. -tor. Vezi definitia »

EXTIRPATÓR, -OÁRE, extirpatori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care extirpă. 2. S. n. Mașină agricolă care servește la distrugerea rădăcinilor buruienilor și la afânarea stratului superficial al solului. – Din fr. extirpateur, lat. extirpator, -oris. Vezi definitia »