LARINGOPLEGÍE s. f. paralizie a mușchilor laringelui, care duce la afonie. (< fr. laryngoplégie) Vezi definitia »

TUMEFÁCȚIE s. f. umflătură a unui țesut sau organ provocată de tulburări ale circulației sângelui sau limfei; tumescență. (< fr. tuméfaction) Vezi definitia »

CANTILÁȚIE s. f. formă a serviciului religios, psalmodiere a liniei melodice, în care predomină recitativele și recitările. (după lat. cantilare, a fredona) Vezi definitia »

SPERMOGONÍE s. f. spermatogonie. (< fr. spermogonie) Vezi definitia »

INTÁLIE s.f. Piatră dură gravată în adâncime, folosită ca sigiliu. ♦ (Poligr.) Gravură în adâncime. [Scris și intaglio. / cf. fr. intaille, it. intaglio]. Vezi definitia »